Laura T. Ilea a scris tare frumos & empatic despre jurnalul lui Radu Vancu, “Răul”, în “Observator cultural”.
Îi mulțumim bucuros – și transcriu aici una dintre frazele care m-au emoționat cel mai mult:
“Răul despre care vorbește autorul acestui jurnal e un rău de cursă lungă, ca să-l numesc așa. Și ceea ce e cel mai paradoxal e faptul că el se învecinează cu frumusețea, nu într-o dialectică hegeliană smintită (și simplistă) a sublimării, ci într-un model al reducerii la absurd: dacă frumusețea există, aceasta se datorează faptului că răul există. Dacă scena ignobilă a lumii există, cu politica ei deșănțată, cu țesutul ei corupt și din ce în ce mai corupt, e pentru că, în mod absurd, poezia există.”
Laura T. Ilea am înțeles, datorită acestui jurnal, toată acea perioadă turbulentă, imediat după întoarcerea ei în țară, dar și ceva mai adânc: că se poate crea în România! Și încă foarte bine.