Dispariția lui Victor Cilincă lasă în urmă nu doar cărți, articole și amintiri publice, ci și o moștenire mai subtilă: felul lui de a fi om între oameni. Ne rămân multe fotografii cu el, iar explicația este simplă – era un om generos, prezent, disponibil. Nu stătea în umbră, dar nici nu căuta lumina doar pentru sine. Era acolo unde se întâmpla ceva viu.

Într-o zi, la o lansare de carte, a rostit o frază aparent banală, dar care avea să devină o pildă. „Astăzi este ziua lui cutare. Astăzi este numai ziua lui. Mâine sau când fac eu lansarea, va fi ziua mea.” Era felul său de a spune că trebuie să ne bucurăm sincer de bucuria celuilalt, fără invidie, fără competiție ascunsă. Un îndemn simplu: să participăm cu inimă deschisă la reușitele altora, pentru ca bucuria să ni se poată întoarce.

Privită superficial, ideea pare firească. Dar Victor Cilincă știa bine cum suntem, de fapt, cei mai mulți dintre noi: ne plăcem foarte tare pe noi și, adesea, doar pe noi. Tocmai de aceea cuvintele lui aveau greutate. Nu moraliza, nu certa, ci arăta prin propriul exemplu cum se poate trăi altfel – cu generozitate și empatie.

Astăzi, acest gând rămâne ca o „moștenire” discretă. O lecție despre cum să fim mai atenți, mai deschiși, mai puțin centrați pe noi înșine. În felul acesta, Victor Cilincă continuă să fie prezent: nu doar în operele sale, ci și în felul în care ne putem raporta unii la alții.

Debut: publicistic, cu povestirea „Oameni dintr-o bucată” în Almanahul „Anticipaţia” (1990).

Afiliere:
membru al Uniunii Scriitorilor Români, Filiala Galaţi-Brăila;
membru al Societăţii „Costache Negri” din Galaţi;
membru atestat al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

Premii – Diplome – Distincţii (selectiv):
Premiul II la Concursul de proză S.F., Piteşti (1987);
menţiune la Concursul de dramaturgie „Bogdan Amaru”, Râmnicu-Vâlcea, cu piesa „Revoluţia pisicilor” (1993);
menţiune la Concursul Naţional de Dramaturgie „Camil Petrescu”, Oradea (1995);
Premiul II la concursul de teatru scurt „Camil Petrescu”, Oradea, cu piesa „Polonius” (1995);
Premiul „Octavian Goga” pentru poezie la concursul naţional de poezie şi eseu „Octavian Goga”, Cluj (2002);
menţiune pentru proză scurtă la Concursul naţional de proză scurtă şi eseu „Pavel Dan” – Cluj (2002);
nominalizat de UNITER pentru „Cea mai bună piesă românească a anului 2006” cu piesa „Catrafuse” sau „”Fani” (2007);
Premiul I la concursul de dramaturgie „100, 1.000, 1.000.000 de poveşti” organizat de Teatrul „Ion Creangă” Bucureşti în colaborare cu Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, secţia Dramaturgie şi critică teatrală, cu piesa „Taina oraşului invizibil” (2009);
Premiul III la Festivalul Naţional de Comedie de la Galaţi pentru piesa „Dulceţuri şi otrăvuri” (2012);
Premiul I la Concursul naţional de dramaturgie al Teatrului „Vasilache” din Botoşani pentru piesa „Caş – Comoara şoriceilor şi pisicilor electrice” (2012);
Premiul I la Festivalul Naţional de Dramaturgie „Goana după fluturi” de la Râmnicu Vâlcea (mai 2013);
romanul „Das Miortiza Reich” a fost desemnat câştigător la Concursul de roman „Tracus Arte – Gazeta SF” (oct. 2013); :*premiul pentru dramaturgie la Festivalulul Internaţional „Serile de Literatură ale Revistei Antares”, ediţia a XVI-a (2014);
Premiul Contraamiral Aurel Negulescu pentru literatură acordat de Clubul Amiralilor Constanţa (2016);
nominalizat la Premiile UNITER cu piesa radiofonică „Henri Mathias Berthelot, generalul generalilor”, pentru cel mai bun spectacol radiofonic (2016);
nominalizat la Premiul UNITER cu piesa Catrafuse – despre începuturile teatrului românesc, despre Fani Tardini (2007);
câştigătoral Concursului Naţional de Dramaturgie „100, 1.000, 1.000.000 de poveşti”, organizat de Teatrul „Ion Creangă”, Bucureşti, în colaborare cu Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, secţia Dramaturgie şi critică teatrală cu piesa Taina oraşului invizibil, tipărită în caiet alături de cele ale altor doi autori români premiaţi (2009);
Premiul II la concursul de teatru scurt „Camil Petrescu” – Oradea, 1995 (cu piesa Polonius – în variantă scurtă). Piesa în două acte a fost jucată apoi în stagiunea 1995 – 1996 la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galaţi;
premiul II pentru cel mai bun text dramatic la Concursul naţional de dramaturgie din cadrul Festivalului Naţional de Comedie al Teatrului „Fani Tardini” Galaţi, ediţia 2011, pentru piesa Off sau Regele schimbărilor;
Premiul „Octavian Goga” pentru poezie Cluj, 2002;
Menţiune pentru proză scurtă la Concursul naţional de proză scurtă şi eseu „Pavel Dan” – Cluj, 2002.
Opera (selectiv):
Fetiţa care avea prea mulţi pistrui, Galaţi, 1991;
Odiseea – pentru uz intern, Galaţi, 1997;
Paparazzi sau Gigi sau Şacal cu pedigree sau Şacalul sau Tulburătoare poveste de dragoste: între un bărbat şi o femeie, Galaţi, 1999;
Buze subţiri, roman, 2000;
Polonius, teatru, piesă în 2 acte, Galaţi, 1999;
Maşina de distrus tot, Galaţi, 2001;
Jihad, Galaţi, 2002;
Push-push!, Galaţi, 2003;
Ţara de sub picior; Cartea Verde a verzuşilor, ecobasm pentru mai mici şi mai mari, Galaţi, 2005;
Mezzoland, Galaţi, 2006;
Metapoveşti: Cele nouă degete fericite şi alte întâmplări cu subînţeles, Galaţi, 2008;
Catrafuse sau Fany, comedie romantică în două acte, Galaţi, 2010;
„Off” sau „Regele schimbărilor” : comedie neagră fantastică, Galaţi, 2011;
Împăratul gunoaielor, ecobasm, Oradea, 2013;
Jihad sau Pedeapsa charizilor, roman de anticipaţie, Oradea, 2013;
Das Mioritza Reich : (Viitorul ăsta a căzut într-o marţi!) : O ucronie vintage, Bucureşti, 2013;
Molia de sticlă, Iaşi, 2013;
Abecedar istoric gălăţean, Galaţi, 2014 şi 2015;
Quermessa ori Mirodeniile minţii, Galaţi, 2014.