Mihaela Moisescu, Bucureşti, România. „Pasiunea mea e poezia unde pot evada în căutarea frumosului. Mă puteţi citi pe Pagina mea de facebook destinată poeziei Mihaela Moisescu Poezii. Am publicat în revistele on-line Mugur şi Floare şi în Ecreator.

Primul volum de poezii l-am scos in 2020. Am publicat alături de alţi poeţi în antologii scoase sub egida Ecreator (Poezie cu Izoleta, Visul Copilăriei, Cuvântul iubirii, Iubirea Cuvântului) şi în antologia Poezia ca… Spectacol. În anul 2020 am primit un premiu pentru poezie din partea revistei Graiul Românesc.”

Mic dejun cu inimioare

Mic dejun cu inimioare
Și-un surâs doar pentru tine,
O felie de candoare
Și un suc de mandarine!
Am și un sărut obraznic
Pe care ți-l dau la schimb
Dacă și tu ești mai darnic
Și-mi oferi un mic alint!
Apoi, îți prăjesc și pâine
Și o mare îmbrățișare,
Unt cu soare și praline
Îmi e dragostea prea mare!
Nu vezi că îmi dă pe-afară?
Nu o pot ține în mine!
Deci, ascultă, bunăoară
Vreau acum un joc cu tine!
Dar să n-avem reguli stricte:
Libertate și iubire…
Viață fără de verdicte,
Fără pic de amăgire!
Astăzi nu vreau să „fac patul”
E ringul nostru de dans…
Vin acum și-aduc caimacul,
Vreau o viață în avans!
Ăsta da un mic dejun!
Cu rebelele dorințe…
Stau o clipă și mi-adun
Visurile în sentințe!
Viața-i clipa când iubești,
E-un surâs în pandemie
Ești chiar tu când mă privești
Și-mi dai ochii numai mie!

Erotism

Noaptea coboară în noi, tresărim
Și mă las în brațele tale, te strig.
Întinși pe speranțe ne e dor să iubim
Și, vrăjită de tine, te-ating!
Îmi răspunzi cu privirea pe curbe cuminți,
Mă săruți cu răbdare pe-un sân…
Eu, timidă, m-ascund în dorințe fierbinți
Mă găsești și mă iei, ești stăpân!
Trupul tău se lipește cu dor
De-ale mele adânci sentimente.
Ești cu mine, în mine și eu simt un fior
Și dansăm între lumi desuete.
Am uitat să respir și mă las copleșită
De atâtea emoții prea pline.
Mă înalț până-n rai și cobor fericită,
Tu mă prinzi și mă strângi lângă tine!
Ochii mei oglindesc pasiunea și plâng
E atâta lumină în tine…
Te iubesc, mă iubești, dar mă-ntreb până când
Ne-om clădi paradis din ruine?
Adormim amândoi legănați de destin,
Amețiți de iubirea festivă…
Ne visăm pe-o barcuță în înaltul senin
Tot plutind ca nebunii-n derivă!

Noi doi

Ti-e trupul o chitară mlădioasă,
Și vocea ta dezmiardă unicorni.
Mă-nvârți și mă deschizi cu cheia sol
Și mă prefaci dintr-un Decor în Om.
Dansăm tangoul vieții noastre
Pe muzica ce curge din fundal.
Și ne-mbătăm cu vinurile alese
Și-mbrățișați mai trecem încă-un an.
Avem atâtea amintiri și dansuri multe
În sufletele noastre zăvorâte!
Și-atâtea sărutări și calde clipe…
Mi-e dor de tine si de verile trecute!
Dar dorul trece repede cu tine
Când râsul ne cuprinde și-mbătați
De vinul vechi și multele cuvinte
Rămânem de pudoare dezbrăcați.