“M-am născut la data de 19 martie 1968, în comuna Bolboși, jud.Gorj. Sunt căsătorită și am doi copii. De profesie, economist. Am învățat să citesc în jurul vârstei de 5 ani, de pe singurul ziar la care aveam, pe atunci, acces – Scînteia.
Primele încercări poetice au fost pe la opt ani și, de atunci am tot terorizat hârtia. Adevărata poezie însă a venit în perioada anilor de liceu, atunci când am și publicat prima dată în câteva din ziarele vremii, în revista liceului, în revista ,,Tribuna,, și revista ,,Calende,,. Cea mai lungă colaborare a mea însă a fost cu Revista ,,Flacăra Rebus Bis,,. De asemenea, de-a lungul timpului am publicat, în afara rețelei de socializare, în reviste precum: Actualitatea literară, Discobolul, Convorbiri literare, Feed Back, Vatra, Melidonium, New York Magazin, Fila de Bucovina, Argeș, Semne Emia, Orizonturi literare, Sintagme literare, Oltart, Luceafărul, România literară, Tribuna, etc.
Din 2015 sunt membră a cenaclului Qpoem, inițiat de scriitorul Călin Vlasie. Am publicat poezie în peste 18 antologii, dintre care două pentru copii. Am fost cuprinsă în lucrarea intitulată ,,Un dicționar al scriitorilor români contemporani (VI),, apărut la Tipo Moldova în colecția Opera Omnia sub îngrijirea scriitorului și criticului Ioan Holban.
Colaborez cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. În volum am debutat în anul 2013, cu primele două cărți: Hoața de maci și O fereastră întredeschisă într-un câmp răpit de maci. În anul 2016, în urma câștigării Concursului Național de Poezie ,,Eminescu la Oravița,, mi-a apărut volumul, Vene de pământ. Tot în anul 2016 mi-a apărut volumul ,,Vis cu sandale roșii,, parte a unui proiect inițiat de scriitorul Călin Vlasie și grupul Qpoem. În 2017 am publicat cea de-a cincea carte de poezie intitulată ,,Vibrații,, în anul 2018, am fost numită ,,Cerățean de onoare,, al comunei mele, natale, Bolboși, jud.Gorj. De curând, revista Albanezul,, mi-a dedicat un număr întreg și am primit Diploma de excelență din partea Uniunii Culturale a Albanezilor din România.”
Toamnă
Vine toamna fără nicio veste,
ieri, eram un arbore-nfrunzit,
astăzi, decupez dintr-o poveste
orele prelungi, ce-au ruginit!
Vine toamna, fără nicio veste.
Tot mai greu balansul între ieri și azi.
Oare, pentru cine-s clipele aceste
cu-asfințitul rece prin păduri cu brazi?
* * *
străine
cuvintele se izbesc ca ființa de anotimpurile ei
cântând
își ridică eșafodul deasupra tuturor lucrurilor
nu-i nicio minune să privești adânc
în ochii aceluiași călău
care a ucis o lebădă
la limita veșniciei pământul
sfarmă sufletele pentru o
altă re(naștere)
meschină
* * *
din ce în ce mai toamnă
de frunză devine pământul
de amar, de cântec târziu
un vânt disperat
plimbă soarele cu ața
de pasăre devine inima mea
cu o singură aripă
taie lumea în două.