Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, județul Teleorman, fiind fiul plugarului Tudor Călărașu și al Joiței Preda și, pentru că cei doi nu erau căsătoriți, a primit numele mamei sale.
Copilul Marin Preda a terminat școala primară în sat, apoi a urmat trei clase în satul vecin, încheind clasa a VII-a cu media generală 9,78. Examenul pentru obținerea certificatului de absolvire l-a susținut la școala din Ciolănești, aflată la zece kilometri distanță de Siliștea-Gumești.
În 1937, copilul s-a prezentat la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar a fost respins la vizita medicală din cauza miopiei, iar tatăl său intenționa să-l dea la o școală de meserii. Librarul Constantin Păun din Miroși, de unde copilul împrumuta cărți, l-a convins pe Tudor Călărașu să-l ducă la Școala Normală din Abrud, unde a luat examenul cu nota 10 și a primit bursă.
În toamna lui 1939 Marin Preda a fost transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde și-a continuat studiile încă un an. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul a primit repartiție pentru o școală similară din București. La sfârșitul anului școlar 1940-1941, a susținut examenul de capacitate, însă, din cauza problemelor financiare, a fost nevoit să renunțe la continuarea studiilor.
Datorită intervenției poetului Geo Dumitrescu, tânărul Marin Preda este angajat în 1941 corector la ziarul „Timpul”, iar în aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu’ în revista literară „Popasuri”, coordonată de Miron Radu Paraschivescu. Tot aici publică schițele și povestirile “Strigoaica”, “Salcâmul”, “Calul”, “Noaptea”, “La câmp”.
În septembrie Preda demisionează din postul de corector la „Timpul” și pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică, apoi secretar de redacție la „Evenimentul zilei”.
Între 1943-1945 Marin Preda a făcut armata, iar în 1945 a devenit corector al ziarului „România liberă”. Între 1949 și 1955 scrie primul volum al romanului “Moromeții” și în aceeași perioadă a devenit redactor la revista „Viața românească”.
În 1955 scriitorul s-a căsătorit cu poeta Aurora Cornu (dispărută și ea de curând, pe 14 martie 2021) de care va divorța în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care a emigrat în Franța la începutul anilor 70, și apoi cu cea de-a treia soție, Elena, cu care a avut doi fii, Nicolae și Alexandru.
Marin Preda a fost ales în 1968 vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 a devenit director al editurii Cartea Românească, pe care a condus-o până la moartea sa. A publicat apoi “Marele singuratic”, carte care a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru anul 1971, iar în 1977 scriitorul a apărut “Viața ca o pradă”, romanul său autobiografic. În 1980, la editura pe care o conducea, a văzut lumina tiparului ultimul său roman, “Cel mai iubit dintre pământeni”.
Dispariția neașteptată a lui Marin Preda, la mai puțin de 58 de ani, a provocat consternare și neliniște la București. Ultimele lui cărți – “Delirul”, “Viața ca o pradă”, “Cel mai iubit dintre pământeni” îi aduseseră o popularitate rar egalată de scriitorii contemporani. Marin Preda a fost găsit fără viață în dimineaţa zilei de 16 mai 1980, în patul său din camera numărul 6 de la Mogoşoaia de către scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu.