Eugen Simion s-a născut pe 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova și a fost unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari români ai secolului al XX-lea și a începutului de secol al XXI-lea, eseist, editor, profesor universitar, membru titular și președinte al Academiei Române (1998–2006), coordonator de proiecte culturale majore și un veritabil arhitect al culturii naționale moderne, ce s-a remarcat printr-o vastă operă critică, sinteze literare și monografii.
Născut într-o familie de moșneni cu rădăcini ardelenești, a fost atras de lectură de la o vârstă fragedă. A urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, denumit astăzi Colegiul Național „I.L. Caragiale”, unde a fost coleg cu poetul Nichita Stănescu. În 1952 a fost admis la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan.
După absolvire, a lucrat ca cercetător în colectivul „Eminescu” de pe lângă Academia Română, care era condus de D. Panaitescu-Perpessicius, iar în 1969 a devenit doctor în științe filologice, prezentând teza „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”.
A debutat în 1958 cu un articol despre „Caietele Eminescu”, în paginile publicației „Tribuna”, marcând o lungă colaborare cu majoritatea revistelor, precum „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Flacăra” și „Literatorul”.
În 1964 a ocupat funcția de asistent la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti, devenind ulterior lector (1967), conferenţiar (1971) şi profesor (din 1990). Între 1970-1973, a fost lector invitat la Universitatea Sorbona din Paris, unde a predat cursuri de cultură şi civilizaţie română, în perioada 1998–2006 a fost Președinte al Academiei Române, iar din 2006 a fost director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”.
Eugen Simion a publicat peste 35 de volume și peste 3.000 de articole și studii, acoperind aproape toate epocile literaturii române, cele mai cunoscute opere ale sale fiind „Proza lui Eminescu” (1964), un studiu fundamental despre proza eminesciană ce a deschis noi perspective asupra operei lui Eminescu, „Scriitori români de azi” (vol. I-IV, 1974–1989), ce reprezintă cea mai amplă panoramă critică a scriitorilor români contemporani, devenită instrument fundamental pentru cercetarea literaturii române, „Dimineața poeților” (1980), un studiu despre începuturile poeziei lirice românești, apreciat pentru abordarea tematică modernă, „Ficțiunea jurnalului intim” (vol. I-III, 2001), o trilogie dedicată literaturii subiective și jurnalului intim, „Genurile biograficului” (vol. I-II, 2008), a analiză profundă a genurilor biografice în literatura română, cu accent pe memorialistică și jurnal, și „Existențialismul românesc” (2019), un studiu despre existențialismul literar și filozofic românesc, aducând în prim-plan figuri precum Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran și Mircea Eliade.
Din postura de preşedinte al Academiei Române, a iniţiat numeroase proiecte culturale importante, precum continuarea şi încheierea „Dicţionarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hașdeu în 1884), „Dicţionarul General al Literaturii Române”, considerată cea mai cuprinzătoare lucrare lexicografică de istorie și critică literară românească, „Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, „Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic”, „Gramatica Limbii Române” și „Micul Dicţionar Academic”.
De asemenea, a realizat facsimilarea integrală a „Caietelor eminesciene” ce însumau 14.000-15.000 de pagini, în 38 de volume, punând la dispoziția cercetătorilor manuscrisele lui Eminescu într-o formă accesibilă și durabilă, a înființat și coordonat colecția „Opere fundamentale”, ce cuprinde peste 200 de ediții critice ale marilor scriitori români și ai clasicilor europeni, cu studii introductive semnate de Eugen Simion, a coordonat construcția noului sediu al Bibliotecii Academiei Române și a inițiat Simpozionul internațional „Penser l’Europe”.
Eugen Simion a fost o voce activă în dezbaterile despre educație, literatură și identitate culturală, fiind recompensat, de-a lungul carierei, cu numeroase premii și distincții naționale și internaționale. A fost un pilon major al culturii române, atât prin opera sa critică și istorică, cât și prin proiectele instituționale și editoriale de amploare ce au marcat definitiv peisajul literar și academic românesc, consolidând tradiția critică raționalistă și echilibrată.
Eugen Simion s-a stins din viață pe 18 octombrie 2022, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.