„Rapsodia Iubirii” este modalitatea prin care Andrada Ilie își exteriorizează viziunea asupra dragostei. O persoană romantică, cu inima și mintea îndreptate către acest sentiment primordiar existenței noastre, crează cu ajutorul condeiului tabloul iubirii, oferind prin intermediul poemelor sale o radiografie a sufletului îndrăgostit.

Poezia Andradei Ilie transmite cititorului dragostea, compasiunea și magnetismul iubitorului de frumos, transformând până și suferința în tablouri lirice demne de toată aprecierea. Andrada (Voicu) Ilie a devenit cunoscută după ce a vorbit despre „mașinile morții” cu care polițiștii sunt nevoiți să se ducă în misiuni, neștiind dacă vor mai ajunge întregi acasă.

În 2018, Andrada Voicu și colegul ei, polițiști la Pașcani, au fost victimele unui accident de circulație cu o dacie a poliției veche de 15 ani, care trebuia să fie dată de mult la casat. Rănit a fost și câinele Sav, care însoțea echipajul. Andrada a zburat prin portieră, iar câinele prin parbriz. Se deplasau la acțiunile de căutare ale unei fetițe dispărute. Andrada Voicu a avut nevoie de mai bine de 300 de zile de recuperare în urma accidentului, dar în 2019 a revenit la serviciu. Apoi a vorbit deschis despre „mașinile morții”.

Tu povestea mea

Cu toții avem o poveste,
Ce-n suflet ne e nestemată
C-un început ce banal este,
Ca și în toate:a fost odată!

A fost odată mai mult soare,
A fost odată pe-nserat,
A fost o mare zâmbitoare,
A fost… a fost… dar s-a uitat!

Multe povești rămân povești
Și doar câteva dintre ele,
Atât te-au facut să zâmbești,
Că îți rămân în suflet stele!

La unele le suflăm viață
Și le facem nemuritoare,
Le punem cununi de speranță,
Să strălucească ca un soare!

Tu ai fost și vei rămâne
Acea poveste-a vieții mele,
Povestea ce are ca nume,
Luceafărul meu între stele!

Tu ești povestea ce-o trăiesc
Ce nu va fi… a fost odată…!
Ci este cât ochii-mi clipesc
Cât inima-mi poate să bată!

Povestea fără de final,
Că în iubire final nu-i
Și fără-nceputul banal,
Cu… te iubesc…în locul lui!

Nu toate poveștile mor
Sau rămân niște povești,
Unele prind aripi în zbor,
Și ești iubit și tot iubești…

Și când cu sufletul iubești,
Nu există…a fost odată…
Ci trăiești și tot trăiești,
Iubirea pentru viața toată!

Andrada Ilie