Ion Vianu (15 aprilie 1934 – 20 iunie 2024) a fost scriitor, eseist și medic psihiatru, una dintre figurile importante ale culturii române contemporane. Fiul lui Tudor Vianu, a continuat o tradiție intelectuală de prestigiu într-o manieră personală și angajată.

În 1977 a emigrat în Elveția, opunându-se regimului comunist și denunțând folosirea abuzivă a psihiatriei ca instrument politic. S-a implicat activ în apărarea drepturilor omului și în susținerea eticii medicale.

Opera sa include volume precum Stil și persoană, Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri, Exercițiu de sinceritate, Între violență și compasiune, Amor intellectualis, Necredinciosul și Amintiri în dialog (în colaborare cu Matei Călinescu).

Scrisul său se remarcă prin rigoare, luciditate și o profundă responsabilitate morală, literatura devenind un spațiu al reflecției și al rezistenței interioare.

În 2015 a fost publicată o carte de convorbiri cu Ion Vianu la Editura Arhipelag XXI.

„Scriitorul contribuie la starea de trezie a oamenilor.”