Veronica Micle își doarme somnul de veci lângă biserica „Sf. Ioan” din incinta mănăstirii Mănăstirea Văratec – un loc al liniștii, al cărui nume înseamnă „loc însorit de vară”.

Contrar unei povești repetate decenii la rând, moartea sa nu a fost o sinucidere. Poeta s-a stins în urma unei comoții cerebrale, provocate de o doză de arsenic – substanță care, în secolul al XIX-lea, era considerată medicament și putea fi procurată din farmacii sau drogherii pe bază de rețetă. Așa a fost consemnat și în certificatul de deces, semnat de doctorul Tausin din Iași. Informația a fost confirmată ulterior și de cele două fiice ale sale.

În plus, tradiția monahală nu permite înmormântarea sinucigașilor în incinta mănăstirilor, fapt care contrazice încă o dată legenda răspândită. Povestea sinuciderii pare să fi fost o invenție propagată de adversarii săi, nu puțini la număr, cu intenția de a-i păta memoria chiar și după moarte.

Primul epitaf, scris în august 1889 de buna sa prietenă, învățătoarea Maria Bănulescu din Piatra Neamț, spunea:

„În singurătatea mănăstirii,
Sub bolta cerului albastru,
Suflet stingher al nemuririi,
Luceşti ca cel mai mândru astru.“

În perioada interbelică, la inițiativa scriitorului Emil Gârleanu, împrejmuirea mormântului a fost refăcută, iar epitaful a fost înlocuit cu versuri aparținând chiar poetei: „Înger blond” și „Floare albastră”.

Astăzi, Veronica Micle odihnește în pace, în apropierea celui care i-a marcat destinul literar și sentimental, Mihai Eminescu.