Astăzi se împlinesc 148 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși (1876-1957), sculptorul român care a contribuit la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. El a fost cel care a sculptat zborul.

Mihai Șora relata: „Când l-am întâlnit eu, la sfârșitul anilor ’30, Brâncuși era deja celebru (…) păstrase obiceiul ospățului (…) pe același bloc de piatră, soclu rotitor transformat în masă. Țin minte că m-a mirat la început cât de strașnic învârtea mămăliga…”
Într-un interviu pe care Brâncuși l-a dat în 1942, citim: „La Paris am lucrat, la început, pentru a-mi câștiga existența, ca spălător de vase în restaurante. (…) Mă specializasem în spălatul paharelor.”

În „Revista Fundațiilor Regale” din septembrie 1946, apare un articol semnat de Ionel Jianu, „C. Brâncuși: Mărturii”, care reproduce cuvintele sculptorului: „Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.”

În ultimele zile, Constantin Brâncuși îl cheamă la el pe preotul Teofil, se spovedește și se împărtășește. „Cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”, pe 16 martie 1957, la orele 2 dimineața, Brâncuși se stinge din viață.