Aspiranții la piatra filosofală, Alexandru Boboc și studiile lui Cristian N. George

Citește, află mai mult despre: piatra filosofala
piatra filosofala

Redăm aici un citat din Alexandru Boboc, dintr-o carte apărută la Editura politică în 1983, ca să înțelegeți ce fel de sinteze se citeau după revoluție. (Deși există tot mai multe rezerve cu privire la terminologia fenomenului ce a pus capăt dictaturii – unii folosesc cu lejeritate cuvintele “puci”, “golpe”, “lovitură de stat a juntei militare securiste” – înclinăm să folosim termenul consacrat. Poporul a acceptat schimbarea, deci a fost o revoluție, fie ea și conceptuală.

De aici rezultă tema: filosofia și acțiunea umană sau, în alți termeni, nevoia configurării acționale a filosofării tocmai întru-cât filosofia este structurală ființei istorice active, omenirii-demiurg… Căutarea “filosofiei” din filosofare (desfășurarea demersului teoretico-filosofic) și din filosofii (sistemele în derularea lor istorico-filosofică) devine astfel căutarea filosofiei din epocă și a epocii din filosofie. Că urmare, înapoi la Marx și Hegel!”

S-au tot cumpărat tomuri, cărămizi pentru castele de nisip, enciclopedii, pentru o sinteză mai puțin părtinitoare.

Unul din păcatele majore ale filosofiei este tendința arogantă de a stabili fundamentele științei printr-un sistem ce garantează deducția unor teoreme valide din postulate. Prin opera concertată a maeștrilor suspiciunii, ne-am dezbărat de acest orgoliu și filosofia a fost împinsă spre sfera marginală a interpretării discursului, pierzăndu-și aroganța carismatică.

Studiul lui Cristian N. George prezintă mai curând o abordare din prisma istoriei ideilor, deoarece și excesul de uz al continenței hermeneutice, rezervele și ezitările de tip semiotic (ce transformă filosoful într-un filolog denaturat) mi se par doar o vogă trecătoare. Ceva de tipul arabescului literar, stil narativ de care păcătuiește literatura Europei de Est în detrimentul conținutului.

Câteva notițe:

Schopenhauer nu s-ar fi refugiat în 1831 de la Berlin la Frankfurt dacă n-ar fi izbucnit epidemia de holeră, a cărei victimă a fost Hegel. Sunt prea istorigrafic? Detaliul istoric contează. Datorită holerei, Schopenhauer s-a dedicat total studiului budhismului . Problema este că în Japonia este un curent de gândire ce neagă existența fizică a lui Budha (asta o spune Borges). Deci până și recalcitrantul Schopenhauer ce nu se dădea în lături să-i critice vehement pe Goethe și Hegel s-a lăsat sedus de niste compilații de înțelepciune asiatică de sorginte nedefinită? Putem vorbi de budhism dacă Budha nu a existat? Dacă demontăm și budhismul, splendoarea lui Schopenhauer se va risipi ca aburul și frazele sale vor cădea în zloată ca piesele de domino.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed