Pictorul Marin Gherasim a fost una din marile personalităţi ale artei plastice contemporane.

S-a născut în Rădăuţi în 1937, fiind unul dintre cei doi fii al Olgăi şi al preotului Oreste Gherasim (1908-1971) , ce ne-a păstorit sufletele şi ne-a îndrumat credinţa la bisericile Sf. Nicolae şi Sf. Dumitru.

Preotul a avut un frate Vasile, intelectual de calibru, prieten cu Lucian Blaga, care a terminat filozofia la Viena, autor apreciat, eminescolog recunoscut. O familie provenită din acea aristocraţie ţărănească bucovineană care ne-a dat o identitate fără de pereche şi ne-a instalat provincia istorică în constelaţia celestă producătoare de valori veşnice.

Fratele lui Marin, Virgil, a terminat Conservatorul, a fost un violonist de excepţie. A rămas în Occident şi a ajuns un reputat profesor universitar în Africa de Sud, în Cape Town.

Marin a absolvit liceul la Hurmuzachi în 1954, visând să devină geolog, fiind coleg de clasă cu profesorul Ilarie Hurjui, cu medicul Nichifor Sârghie, cu Radu Cârmaci, cu mulţi alţii care au făcut şi vor face în continuare cinste urbei. Pictura a avut însă prea multă nevoie de el, astfel că l-a ademenit cu inefabila vrajă de care se bucură numai cei însemnaţi de destin, numai cei cu chemare, numai cei cu har .

În 1962 a terminat Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti dar a debutat într-o expoziţie la Sala „Dalles” în 1956 fiind remarcat de Lucian Grigorescu. Aproape două decenii a fost cadru universitar, un timp istoric de artă, iar apoi profesor la Academia de arte din capitală. A fost căsătorit cu Amelia Gherasim şi ea artist plastic.

De-a lungul prodigioasei activităţi artistice a avut zeci de expoziţii personale în ţară şi peste hotare, a participat la şi mai numeroase expoziţii de grup, a fost recompensat cu 16 mari premii naţionale şi internaţionale.

A decedat anul trecut.

Nicolae Steinhardt spunea: „Meritul lui Marin Gherasim e de a fi creat o pictură care paradoxal şi antinomic se impune ca deopotrivă abstract-geometrică şi emoţional fascinantă”.