Născută în orașul Ţăndărei, la 25 aprilie, 1963, judeţul Ialomiţa. Lucrează în învăţământ începând cu anii 1984, până în anii 1995, apoi este determinată să iși deschidă propria afacere în domeniul imobiliar.

Debutul literar îl face în 2013 într-o antologie coordonată de Silvia Urlih, apoi în mod impetuos, poezia sa cunoaște aprecierea a mai multor edituri de remarcă, dar selectate de autoare cu multă exigenţă.În toamna aceluiași an este deja coautoare în alte două antologii prezentate la târgul de carte, „Gaudeamus” din București, de Ed. Naţiunea! În 2014 este nominalizată ca și câștigătoare a locului I, la Concursul Internaţional de Poezie, cu temă dată, Labirinturi Autumnale, concurs coordonat de fam. Înv. Vasilisia și Ion Lazăr da Coza, scriitori de elită în literatura românească. Tot în 2014, 19 noiembrie, este chemată la Radio România „Antena Satului” în cadrul emisiunii, „Lada cu Zestre” timp de o oră, de către moderatoarea, Vasilica Ghiţa Ene, pentru a prezenta motivul satului din poezia românească, element des întâlnit în poeziile sale de suflet, cum le numește autoarea! Toamnă bogată în 2016, un alt concurs „Labirinturi Autumnale” de pe „Însemne Culturale” poeta smulge iar cu o detașare nonșalantă de restul competitorilor, un alt premiu I-îi, genul literar al poeziei premiate de această dată fiind un pantum!

Cum visul oricărui poet este de a recita la Capșa, în 2017 ianuarie – 7, este invitată de „Scriitorul Român”, avocatul și scriitorul, Ion Fandarac, membru USR, la evenimentul cultural închinat „Sfântului Ion Botezătorul” eveniment ce are ca prim obiectiv de desfășurare, creștinismul din operele literare românești și influienţa sa asupra curentelor literare! Ocazie prin care „Scriitorul Român” o prezintă pe RRR, ca pe un bun naţional, marelui critic literar Mircea Coloșenco, după ce aceasta susţine un recital in facto și expus public de către, MCP PRESS AGENSY cât și în faţa altor invitaţi de onoare. 2017 – Rodica Rădiţa Răpeanu este poeta, cu cea mai mare notă obţinută la Concursul Internaţional Literar – Corona Italia la secţiunea, poezie cuantică, (concurs la care au participat peste o mie de poeţi din întreaga lume), premiu pe care, nu și l-a ridicat, deoarece ignoră din modestie, cerinţele din alineatul 3. alineat care cere fiecărui participant să doneze ceva, apoi să se afișeza cu „grandioasa faptă” și să facă viral momentul! Poeta face donaţia către niște copii chemaţi în mod expres la o biserică din orașul Năvodari, Trup Peninsula, cartier cu mulţi nevoiași, dar refuză să se afișeze cu poze sau alte „dovezi”, și nu-și viralizează fapta, motiv pentru care pierde dreptul de a intra în posesia Premiului I, (foarte serioși aceștia nu au mai nominalizat pe nimeni și au tras linie în dreptul locului I). Primăvara lui 2018, îi aduce o menţiune în cadrul aceluiași concurs, dar de data asta cu o tautogramă, un alt gen literar de poezie fixă unde fiecare cuvânt începe cu aceeași literă, poeta fiind o pionieră și promotoare al acestui gen de poezie, extrem de dificil, care a stârnit un imens interes în rândul creatorilor și după ea, alţi poeţi au incercat să exerseze genul! O altă primăvară cu succes este cea din 2019, unde obţine premiul II, la Concursul Internaţional Grigore Vieru, ediţia – VII – a, ”Sunt iarbă. Mai mult nu pot fi”! concurs aflat sub egida, Societăţii Culturale Apollon-România.

Între timp, versurile poetei sunt preluate și publicate în numeroase reviste și antologii cu prestigiu naţional dar și de artiștii de muzică folk, artiști ce îi cântă versurile la diferite festivaluri și concerte susţinute în ţară: Este cunoscută ca poetă incisivă în vers, foarte tehnică și autodidactă, adoptând orișice gen de poezie cu ușurinţă și meticulizitate având mare respect pentru limba română. La data de 9 septembrie, 2019, primește înalta distincţie, din partea orașului, Ţăndărei, ca și recunoaștere pentru activitatea sa literară cât și pentru contribuţia adusă dezvoltării prestigiului orașului natal, și este învestită ca și CETĂŢEAN de ONOARE!

… CĂLĂTOR DESCULŢ PE DRUM

Pe călcâiele crăpate, numai de iubiri săpate
aveau urme pașii tăi
tălpile bătătorite, sângerânde și zorite
înfloreau de vânătăi,
dintr-un sâmbure de vină
prindea spinul rădăcină și-ncolțea fără temei,
la răscruci, vârtej de fumuri,
doruri fumegau pe drumuri, creozot în ochii mei,
amalgam de plâns și vrere,
corindon ce-ți dă putere, și de-ai vrea și de n-ai vrea
să-mi vânezi printre creneluri fluturii
de prin cerneluri ce-ți tulbură viața grea
ca și când te-a luat surghiunul și bei zi de zi, tutunul,
cu furtun de narghilea,
mursă acră de leșie ca Dunărea cenușie
ce nimic n-o stăvilea
pentr-un drac tehui de fată ce-a rămas nefrământată
și fierbe dragostea-n ea,
de-ți bagă friguri în vine când se lasă peste tine,
noaptea ca o ipingea,
‘năbușindu-ți răsuflarea, de te-apasă depărtarea,
și te-alegi cu fum și scrum,
parcă-ți cântă cucuveaua când te plimbă haimanaua,
călător desculț pe drum…

… VIAŢA MEA CA DE CERB

Nici hrisoave lumești, din izvoade firești scrijelite-n destin
N-ai să poți decreta, fiindcă vei regreta, dreptul meu cel divin
Libertatea de grai, drumul liber în rai, n-o să-mi poți tăvăli
Căprioare domnești, de prin țarcuri cerești, n-o să poți stăvili!
Numai timpul grăbit, mi s-a pus pe râșnit, printre steiuri de cuarț,
Ca să-mi ducă-n eter, tăvălită-n mister, bătrânețea-mi de șvarț!
C-am urcat an de an, visul meu suveran, ancestral și semeț
Ca un tânăr plugar, niciodată avar, însă prea îndrăzneț
Am suit orice pisc, neștiind de vreun risc, mai ceva ca Sisif;
Am urcat și iubit și în toate-am trudit, fără nici un tarif –
Prin pădurea de jad, cu aprinderi de brad ca un liber imberb
Am trăit prea acut, fără chingi, fără scut, viața mea ca de cerb
Ca să las un urmaș, peste timpul trufaș, să nu uiți că am fost:
Vânător și vânat, slujitor și-mpărat, al pământului (f)rost!

CÂT SĂ NE IUBIM ISTERIC

Parcă smulși din herghelia ne’mblânzitelor cutume
Alergăm înspre iubire ca doi noatini bruni în spume!
Evadați din țarcuri strimte și mâncate de rugină
Să iubim nemărginirea prin padocuri de lumină

Scuturându-ne de zgură și abisuri mărunțite
Miroseam a libertate și-a văzduri cărunțite
C-ale noastre vise murge și-au făcut pătul din stele
Și-ntre cruguri adumbrite s-ar împerechea și ele

Cât să cadă-n sânul nopții ca din furca unui caier,
Cuiele de întuneric din pășunile de aer
Să scăpăm de frici și-aleanuri tăvălindu-ne prin lauri,
Rănile adânci de doruri să ni le zvântăm pe plauri

Și treziți din visuri brave ne vom căuta coleric,
C-am zburat doi cai pedeștri cât să ne iubim isteric.
Doruri învelite-n carne vor strabate, lungul, latul,
Și-or lovi nevinovate păsări ce-au brăzdat Înaltul…