S-a născut în comuna Sadu, un loc feeric din Mărginimea Sibiului. A absolvit Facultatea de filosofie a Universității din București, cu teza de licență “Teoria convergenței sistemelor social-economice”. În 1995 a obținut titlul de doctor în filosofie cu teza “Impactul culturii asupra calității vieții” teză care a fost valorificată prin publicarea în 1996 a unui eseu “Politicile culturale și calitatea vieții”, lucrare de pionierat în domeniu, în România.
A fost profesor, bibliotecar-şef de filială la Biblioteca Municipală “Mihail Sadoveanu” din Bucureşti journalist – documentarist, apoi cercetător ştiinţific la Institutul de cercetare a calităţii vieţii al Academiei Române și expert, apoi consilier pe probleme de cultură, învăţământ și probleme sociale la Camera Deputaţilor lucrând cu Vicepresedintele Camerei, Comisia pentru Învăţământ, Tineret şi Sport, Comisia pentru Cultură, Arte şi Mijloace de Informare în masă și Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii. Încă din timpul studiilor a fost preocupată de cercetarea științifică, sperând, cu umilința nedumeririi dar și cu speranța descifrării înțelesurilor, să contribuie la îmbunătățirea sistemului, participând la sesiunile ştiinţifice ale facultăţii şi ale altor instituţii de profil, primind, în consecinţă, recomandarea pentru cercetare ştiinţifică, înscrisă pe foaia de repartiţie. După terminarea facultăţii, pe lângă sarcinile concrete de serviciu, specifice fiecărui loc de muncă, participă, în continuare, la sesiunile ştiinţifice pe probleme de învăţământ, cultură, servicii sociale. A publicat o serie de eseuri şi articole în presa vremii şi în reviste ştiinţifice. În cadrul programului de cercetare al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii a participat la elaborarea unei schiţe de indicatori ai calităţii vieţii (cultură şi învăţământ) şi a făcut parte din colectivele de autori ai temelor de cercetare: Impactul politicului asupra calităţii vieţii; Diagnoza calităţii vieţii; Calitatea serviciilor pentru populaţie (serviciile culturale); Atitudini, valori şi condiţii de viaţă în mediul studenţesc; România şi valorile europene… etc.
În perioada 1992-1995 a efectuat, ca şef de program, cercetarea cu tema: „Politicile culturale şi implicaţiile lor asupra calităţii vieţii”, prin care a urmărit evaluarea obiectivelor, mijloacelor şi efectelor politicilor culturale din România de dinainte şi de după decembrie 1989, cercetare care a fost valorificată în partea a 2-a a tezei de doctorat, susţinută la Facultatea de Sociologie, Psihologie, Pedagogie a Universității din București în octombrie 1995, obţinând titlul şi diploma de doctor în filosofie.De asemenea, a publicat o serie de articole ştiinţifice bazate pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate în ultimii ani, în revista “Calitatea vieţii”, “Drepturile omului”, ”Forum” ş.a. şi a participat la sesiuni ştiinţifice organizate de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Academia Română şi la câteva congrese internaţionale de profil. A participat de asemenea la elaborarea unor programe şi a “Schiţei de tranziţie la economia de piaţă”, cerute de Guvern. În aprilie 1994 a efectuat o vizită de documentare în Franţa, la invitaţia Centrului European de Sociologie de la COLLEGE DE FRANCE. În urma acestei documentări a prezentat la Congresul internaţional AEDEM, Bucureşti, 5-7 septembrie1995, comunicarea “Încercare de aproximare a sintagmei “economia culturii” Împreună cu un grup de cercetători de la Centrul European de Sociologie a efectuat în perioada 1996-1998 cercetarea: „Condiţia omului de ştiinţă în societatea comunistă”. Colaborator, apoi expert şi consilier parlamentar la Camera Deputaţilor, din 1992 şi până în 2014, a participat la o serie de dezbateri, simpozioane și sesiuni de comunicări în diferite colective de experţi şi deputaţi pentru clarificarea unor probleme apărute în legătură cu legile specifice domeniilor culturii, învăţământului, cercetării ştiinţifice, combaterii corupţiei, Regulamentului Camerei Deputaţilor, a fost invitată la o serie de întâlniri organizate de instituţii autohtone împreună cu organisme internaţionale care au dezbătut probleme legate de cultură, educaţie cercetare parlamentară, staff parlamentar, reconstrucţie socială etc. Poezie scrie – cum singură spune – de când a învățat să scrie, fiind supapa ei de rezistență în lumea care de multe ori pare străină… dușmană… dar căreia îi aparține și în care simte că trebuie să se integreze exprimându-și-afirmându-și sentimentele, gândurile, speranțele,meditațiile, îndoielile… Volume de autor publicate: „Politicile culturale şi calitatea vieţii”, eseu, Editura de vest, Timişoara, 1996, 303 p.; „Rugăciune”, poezie, Editura Info-Team, Bucureşti, 1998; “Nestingherit se-mpletesc zboruri”, poezie, Editura Info-Team, Bucureşti, 2003, 137p.; „Roua diminetilor uitate”, poezie, Editura Ars Longa, Iași, 2008, 151 p tradusă în arabă și engleză în 2017: “Grădina din sufletul meu”, Editura Ars Longa, Iași, 2017, 259p. În lucru: Fluturii din vis… poezii; Eternul din noi… roman.
NOI, OAMENII
Fiecare din noi este măcar un vers
Unii au şansa să ajungă catrene
Alţii, din întîmplare sau din mers
Se întrupează în poeme…
Şi cînd se tulbură o lume
Cîţiva se-adună în volume…
MI-S GÎNDURILE…
Mă-ntorc mereu spre mine
îndoită că-ntotdeauna chiar îmi aparţin
şi regăsirea pare mereu reînnoită
de parcă niciodată vreun destin
n-a semănat ceva pe drumul drept…
Dar oare s-a-ntîmplat vreodată-n viaţă
Să fie înţeles vreun înţelept
Sau vreo statuie să-nsemne povaţă?…
Mi-s gîndurile grele de dorinţă
Pe care n-o-nţeleg şi n-o accept
Cînd lumea nu discerne-n pocăinţă
Decît o răfuială…
Mi-e dor de-un înţelept
În stare doar senin să dăruiască
Dar mă-nfior ştiind că nu e drept
Netrebnicii din nou să-l răstignească…
GLOSA (1)
Povestea-i biruitoare
Lumea te-nvaţă ce doare
Omul e meschin şi rău
Şi „uitat” de Dumnezeu?
Cuvintele păcălesc
Zborul pare nefiresc
Şi par toate blestemate
Cînd valorile-s uitate…
Mă trezesc şi eu ca prostul
Să vorbesc, uitînd de rostul
Unei mame serioase
Care trebuie să coase
Să gătească şi să spele
Pentru odrasle rebele…
În lumea pilduitoare
Povestea-i biruitoare…
Cînd de-atîta tevatură
Nu mai ştii ce-nseamnă ură
Şi te laşi încîrdăşit
De tot ce credeai greşit,
Uiţi, desigur, de iubire
Speranţă-n desţelenire…
Copleşită de candoare,
Lumea te-nvaţă ce doare…
Te învîrţi ca titirezul
Doar, doar vei regăsi crezul
Care te-a îmbărbătat
De-atîtea ori îmbătat
De iubire şi tristeţe
de surîs şi frumuseţe…
Vai, înmărmurit în hău,
Omul e meschin şi rău…
Dar în ceasul hărăzit
Fără plată ai primit
Fără plată-i deci de dat
Daru-i binecuvîntat
Lucrurile-s aranjate
Pe principii şi dreptate
Pentru orice-arhiereu
Şi „uitat” de Dumnezeu…
Iar cînd pirul năvăleşte
Pleava la pîine rîvneşte
Toate sînt amestecate
Agăţate de-o dreptate
Strîmbă, găunoasă, surdă
Nimeni nu mai vrea s-audă
Vocile prea mult duhnesc
Cuvintele păcălesc…
Parcă eşti mereu drogat
La vremi tulburi înhămat
Nu mai ştii ce-nseamnă glia
Ai uitat ce-i omenia
Te întrebi cum de zîmbeşti
Cînd doar spaime răsădeşti
Simţind visele cum cresc…
Zborul pare nefiresc…
Viaţa e o partitură
Ne-nţeleasă?… Poate dură?…
Dar ea trebuie cîntată
Uneori chiar corectată…
E un dar sau o povară?…
Te întrebi poate într-o doară
Cînd te simţi golit de fapte
Şi par toate blestemate…
Ca un fir… vizibil… mintea
Îţi dezvăluie sorgintea…
Coase totul ca pe-o haină
Ce ascunde sacră taină
Te botează cu credinţă
Care naşte biruinţă…
Lucruri cert stigmatizate
Cînd valorile-s uitate…
Cînd valorile-s uitate
Şi par toate blestemate
Zborul pare nefiresc
Cuvintele păcălesc
Şi „uitat” de Dumnezeu
Omul e meschin şi rău
Lumea te-nvaţă ce doare
Povestea-i biruitoare…
DOR
de prințul meu celest printre stele călător…
Mi-e atât de dor…
să-ți simt degetele prin părul meu
prințul meu celest
(rătăcitor printre stele și coborât pe pământ… doar pentru mine…?)
Mi-e atât de dor…
Să mă ridici până la cer când vei auzi chemarea mea nerostită
Să dansăm amețitor
până uităm că suntem doi
simțind că am devenit doar unul…
Să mă odihnesc în brațele tale
învâluită în tăcerea ta grea
de povești încă nepovestite
Să-mi trimiți privirea aceea
plină de mister dar care
ascunde înțelesuri rezervate doar mie
și pe care n-ai mai trimis-o nimănui
pentru că e doar pentru mine
Să-mi scrii scrisori sau să-mi spui cuvinte
încărcate de dor nemărginit
când mă topesc de dorul tău…
Să-mi faci clipa de neuitat când mă simt pierdută în lumea
atât de prozaică
încât îmi simt sufletul plângând
chiar și când
(sau poate mai ales când!) zâmbetul strălucește pe buze…
Să mă prinzi când simt
că mă prăbușesc de la înălțimea visului…
să simt că ești mereu undeva
doar pentru mine…
cea care te aștept doar pe tine…
Să-mi ierți cu candoare greșelile
comise din neglijență sau din neștiință…
Să-mi oferi umărul pe care
să-mi odihnesc capul plin de neputințe
de gânduri și griji…
Să mă eliberezi din cuști
reale sau imaginare
care desfigurează
lăuntricul învăluit de nimic…
Să-mi spui acel cuvânt
care mă va trezi
și să mă iei de mână
când sunt luată de val
si voi fi la un pas de naufragiu…
Să-mi oferi îmbrățișări
din iubire nemărginită…
de consolare de “bine te-am găsit”
sau “bun-rămas” și “pe curând”…
Să-mi povestești
despre planurile tale de progres
și înfrumusețare a lumii…
Să trăim seri frumoase
ca cele mai frumoase poeme
scrise de poeți nemuritori
Să-mi aduci bucuria
când colcăie în jur tristețea sfârșitului
… inevitabil…
Iar eu… așteptând clipa întâlnirii
te voi descoperi în petalele căzute
din copacii mereu roditori…
de neînvins de geruri sau arșițe
dar și în visele mele…
în poveștile copilăriei
care nu poate fi uitată
în care te intuiam…
și te voi îmbrățișa
croit și păstrat în gând permanent
povestindu-mi tot ce ai vrea să-mi spui
dar poate nu vei putea spune niciodată…
deși ai vrea să știu…
Voi asculta muzica liniștitoare aleasă de tine
care inspiră și mă poartă spre tărâmuri
în care totul e posibil
chiar și miracole
ca acela care te-a adus la mine…
și m-a provocat să fiu
mai poetă decât eram
până să apari în viața mea…
O să uit toate cărările vechi bătătorite…
așteptând să mă iei de mână
și să pornim cu pași hotărâți
să bătătorim împreună
drumul încă neumblat
hărăzit nouă și numai nouă…
Voi simți și voi face
ceea ce n-am făcut niciodată
pentru că tu m-ai făcut să cred
în miracole…
în ceea ce părea de neatins…
Te aștept cu răbdarea
cu care te-ai înarmat și tu…
… prințul meu celest…
vei veni?…
în care zi?
În care ceas?
în care anotimp?…