Dan Florică, Bolintin Vale, Giurgiu, România. Studii: absolvent al liceului Dimitrie Bolintineanu din Bolintin Vale, promoția 1965, și al Facultății de Economie Generală din Cadrul A.S.E. București, promoția 1971; Absolvent al cursului postuniversitar de Finanțe din cadrul A.S.E. București anul, 1984.

Profesie: economist în cadrul IJECOOP Neamț, Cooperativei zonale Bolintin, Trustului de Petrol Bolintin și, în final a S.N.P. PETROM S.A. București.

Apartenența la diverse fundații și asociații: membru fondator al Fundației Culturale Dimitrie Bolintineanu, având calitatea de vicepreședinte în perioada 1996-2012; membru al Societății Române de Haiku, cercul București, din anul 1997 până în 2007; membru al Asociațiiei pentru Cultură și Tradiției Istorică Bolintineanu, din 2012; membru al cenaclurilor cenaclurilor literare, concomitent sau succesiv, Dimitrie Bolintineanu, Amurg sentimental, Paradox, Destine; redactor al revistelor SUD ( 1996-2o12) și Haiku ( 2000-2007). Alte pasiuni în afara economiei politice și filozofiei: literatura, istorie antică, geografia și filatelia; Colaborator al Cercului Scriitorilor Ingineri din AGIR; A publicat în revistele: Albina, Sud, Amurg sentimental, Haiku, Paradox, Destine,Orion, Almanahul Rebus etc. poezie clasică, tristih, haiku, cugetări, poeme într-un vers, proză, epigrame, cronici literare. Debut literar prin intermediul antologiei de poezie și proză al Inspectoratului pentru Cultură al județului Giurgiu. Redebut în revista Albina condusă de poetul Dumitran Frunză dar și prin antologia de poezie și proză intitulată, Pași prin catedrale, a cenaclului literar Amurg sentimental în 1997; Ucenicia în micropoem și-a făcut-o pe când era salariat al T.P. Bolintin, în perioada 1977-1980, alături de poetul George Iarin care îmi era coleg de unitate în vremea aceea. Pe numele lui adevărat: Ionescu Gheorghe, tehnician topograf.

Debutul editorial a avut loc în anul 1998 cu placheta de tristihuri intitulată Micropoeme, apărută la Editura Amurg sentimental în anul 1998; Prezent în antologiile de poezie, proză și critică literară ale cenaclului literar Amurg sentimental din anii 1997-1999, intitulate: Ce doamnă frumoasă este viaţa, Dictando divers, Cuminecături, Herbarium of words, etc. Prezent în antologiile de haiku, tanka și poeme într-un vers ale Societății Române de Haiku, intitulate: Caligrafiile clipei și Luna în ţăndări, apărute în 1999 și 2000, dar și in antologia revistei Orfeu, Culegătorii de rouă, apărută în 1999. Apare de asemenea în Antologia Romanian Kukai, aprilie 2007-martie 2009, realizară de Magdalena Miga și editată de Grinta. Prezent în antologia intitulată POEZIA PĂDURII, în cinci volume, realizată de poetul Radu Cârneci, apărută la Editura Orion în anul 2000. Prezent în antologia în limba franceză realizată de poeta și traducătoarea Paula Romanescu, intitulată: POETES, VOS PAPIERS, apărută la Editura TipoMoldova, în 2014. Prezent în volumul: INGINERI, SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI, coordonat de Nicolae Vasile și Ioan Ganea-Christu, apărută la Editura AGIR, în anul 2017. Laureat al Festivalului de Creație Literară Dimitrie Bolintineanu, ediția 1997, laureat al al Concursului de haiku și tanka, organizat la Slobozia, ediția 1998. Triplu laureat al Concursului de Haiku, carte de haiku și poem într-un vers, organizat la a zecea aniversare a Societății Române de Haiku. Cărți publicate: Micropoeme,tristih, Ed. Amurg sentimental, București, 1998, 61 pg. Greieri, până la stele, haiku, Ed. Haiku, București, 1999, 120 pg. Majestatea Sa, Clipa, poem într-un vers, Ed. Orion, București, 103 pg. Ia zâmbetul cu tine, poem într-un vers, Ed. Amurg sentimental, București, 2002, 89 pg. Cu fiecare stea privim nemărginirea, poem într-un vers, Ed. Amurg sentimental, București, 2003, 181 pg. Din Țara Râurilor, poem într-un vers, Ed. Semne, București, 2004, 51 pg. …Și vulturul așteaptă, poem într-un vers, Ed. Perpessicius, București, 2005, 117 pg. Înțelepciune din înțelepciune, cugetare, Ed. Perpessicius, București, 2006, 98 pg. Între Ion Pillat și Zhuang-Zi, cugetare, Ed. Domino,București, 2008, 128 pg. Momentul adevărului, poezie, Ed. Arefeana, bucurești, 2016, 86 pg. Lumina din gutui, poezie pentru copii și tineret, Ed. Arefeana, București, 2016, 78 pg. Pe tărâmul iubirii, poezie; Ed. Arefeana, București, 2016, 123 pg. Fluierarul auriu, poezie pentru copii și tineret, Ed. Arefeana, București, 2017, 115 pg. Antologie de micropoezii, poem într-un vers, Ed. Arefeana , București, 2017, 149 pg. Freamătul prezentului, poezie, Ed. Arefeana, București, 2018. Adevărul la hotarul istoriei, poezie, Ed. Arefeana, București, 2018. Răsplata ascultării, cugetări pillatiene, Ed. Destine, București, 2018. Grupul de la Bolintin, coautorat cu Gabriel Dragnea, antologie de poezie și proză, Ed. Rawescoms, 2018. Sumerul, Tărtăria…, poezie, Ed. Betta,București, 2020. Călători prin munții Europei, poezii, Ed. Arefeana, 2020. Recenzii de carte: Elegii de acasă, autor, Victor Pencu, apărută în revista Sud nr. 1, 2017.Anticarul de gânduri, autor, Alexandru Ciocioi, apărută în revista Paradox, București, 2005. Silabe călătoare, autor Romulus Sălăgean, apărută în revista Haiku. Amintiri despre prezent, autor, Ana Marinoiu, apărută în revista Haiku nr.33/2005. Miresme de greieri, autor, Adina Enăchescu, apărută în revista Haiku, nr.36/2006. Referințe critice privind cărțile publicate, semnate de Daniel Deleanu, Alexandru Chiriac, Marcel Crihană, Ion Machidon, Ana Dobre, Vasile Moldovan, Florentin Popescu, Ion Marinescu, Geo Călugăru, Nicolae Dan Fruntelată, Ion C. Ștefan, Mihai Antonescu, Nicolae Benea, Nicolae Rotaru, Mihai Merticaru, Constantin Miu, Ion Roșioru, Maria Fitcal, Elisabeta Bogățan, Constantin Carbarău, Corneliu Cristescu, Nicu Doftoreanu, etc.

ÎN ALE ZILEI IȚE

E rece, soarele se-arată după colț,
În calea sa diurnă de peste ‘nalte bolți,
A tot trecut pe-aici de infinite ori,
Tot disipând răcoarea și înmulțind culori.
În jur, becuri aprinse anunță c-a fost noapte,
De loc diminuate, nebănuite șoapte;
Se-aude zgomot larg, cărări de luminițe,
Sunt strânse laolaltă în ale zilei ițe.
Nori vagi pătează cerul și ne anunță ploaie,
Nu știu oare puterea-i o oră se înfoaie!
În lacul cenușiu dorm peștii încă duși,
Pe fundul apei limpezi poftind la un urcuș.
Mari păsări pe deasupra pornit-au încălzirea,
În timp ce orizontul și-a început vorbirea!

A SOARELUI LUMINĂ

Se sting becurile-n zare, lumina sus sporește,
Contur de pomi și case se definesc în jur,
E dus departe, hăt… al ploilor răspuns,
În timp ce marea stinsă are în ea fiori.
Un orizont rotund se vede-n depărtare,
Trasat de-o mână fermă ce-i dusă spre grumaz ,
Culoarea-i mi se pare prea gri și poate ternă
Și nici un vas nu vrea să spună – eu exist.
Aștept un soare roșu acolo peste mări,
Să dea semnalul zilei ce a pornit, deja,
Cu zgomote crescânde pe orișice cărare ,
Ce duce undeva, în univers finit.
Trec păsări înspre mare s-aducă pentru pui,
A soarelui lumină cuprinsă-n solzii lui..

SUB PAVĂZA LUMINII

Din roz în roșu cerul se-arată peste mare,
Să ne răspundă clar, la simpla întrebare…
Par norii mai firavi pe firmamentul lui,
Când avioane lucii pierd dâre negălbui.
Lumina dinspre est pornește în trei zări,
Străbate lumea toată, oceane, sigur mări
Și mișcă totu-n preajmă la un semnal divin,
Spre care azi plăcerea mă lasă să mă-nclin .
Spre țărm e orbitoare, o pată scânteiază,
Ea în adâncuri duce puterea ce-ntremează,
Acolo-n adâncimi ce-au cunoscut misterul,
Ajunge stenic EL, ce stăpânește cerul.
O zi, încă o zi, de pace și belșug,
Sub pavăza luminii, coboară de pe crug!

SE UNDUIEȘTE LACUL

În nemișcare pomii, se unduiește lacul,
Nici păsări nu mai zboară, nu dârdâie gândacul,
Sus pe colina zării, îmbujorată luna,
Lumina își aruncă pe ape tot întruna.
Și becuri stau aprinse spre zorii care vin,
Departe se aude cum gâfâie un trin
Și forfota slăbește pe strada din oraș,
Uimirea își arată o trupă din Almaș.
Faleza-i încă plină de cei veniți buluc
Să vadă largi vapoare veninde dinspre… Kruk
Și la chitară unul mai cântă din trecut,
S-aducă adieri pe forma sa de lut.
E briza la odihnă chiar în această noapte,
Nu vrea să ne trimită din vrednicele-i șoapte!

ȘI VALURI DAU SĂ URCE

Pătrunde briza-n casă, tot răsfoind perdele,
Când ușa e deschisă, ferestrele sunt grele…
Și valuri dau să urce pe plaja de nisip,
Ca apa prinsă-n franjuri, să aibă și alt chip.
Delfinii se mai joacă spre țărmul însorit
Și dau să prindă peștii venind din infinit,
Revin și tot revin spre coama regăsită,
Să îi vedem, de-a-ntregul, nu este vreo clipită .
Faleza e aproape de apa mării calde,
Sunt unii care vor în ea să se mai scalde,
Dar se retrag când noaptea aduce dinspre larg
Și arătări de spumă, ce contenind se sparg.
Ce veșnică e briza, de când e litoralul,
Se tot înalță marea să își arate valul!

SOARE, APĂ ȘI NĂMOL

Cu ochiul roșu, mare, extins între orbite,
Se-anunță ziua-n care se-nmiresmează teii,
Păsări răscruce, grele, încolo și încoace,
Se duc pentru minute unde le cheamă… zeii.
Senin e cerul astăzi la fel e apa-n lac,
Acolo pești-și cată o hrană potrivită,
Căldura este mare și multora pe plac,
Nisipul se încinge, picioare îl evită.
Lumină, clorofilă și fructe în formare,
Cu strigăt păsări mari ce seamănă cu cioara,
Frumos mai este cerul la prag de înserare!
Pe lacul Techirghil unde ne cheamă vara.
Aici se-adună mulți râvnind o alinare,
Căci apa și nămolul te țin și pe picioare!

PE MAL DE TECHIRGHIOL

Văd case, vile, blocuri pe mal de Techirghiol
Și valuri ordonate de vânt, hașuri de ghiol,
Cu străluciri de raze pe val de înserare,
Acolo unde oameni au gând de transformare.
Sunt iahturile lipsă în liniștea deplină,
Doar farul depărtării cu umbra lui de vină,
În rest la maluri semeni cu capete-nflorate
Ascultă cântul mării cu nave zdrumicate.
Din înălțimi de gând la streșini ca un spic,
Priviri înflăcărate și eu un timp ridic,
Spre ce a fost natura în miile de vremi,
Ca tu iubite suflet să poți să nu te temi.
Se strâng la Techirghil frânturi de vieți și gând,
Să poată duce greul, din el îndepărtând!

SOARELE TOAMNEI

Perdeaua este trasă și e portocalie,
În ea soarele toamnei se uită azi prelung,
De aur ea îmi pare și ochii nu-mi ajung…
Să o admir pe toată, simțind-o-n bucurie.
În cameră, de toate, acum nu le mai văd,
Când o culoare vie inundă dinspre sud,
Priveliștea-i oprită acolo und-se aud,
Tăceri pe care marea le uită sub năvod.
Privirea lui se lasă, ajunsă la amurg,
Perdeaua de pălește, culorile mi-ajung,
În minte stau umile, nu pot să le alung,
În cameră de-acum și umbre vagi se scurg.
Frumoasă e culoarea ce-n viață-mi năvălește
Și loc pentru o vreme acolo își găsește!

CULOARE ȘI MIREASMĂ

Un trandafir: cel alb, e harnicul grădinii,
El primul a-nflorit și dă nectar albinii;
Urmă desfăsurării cel galben și discret,
În colțul său cel tainic și dosnic și secret.
Cu trandafirul roz strașnic trimvirat
A apărut pe lume cu-n altfel, mecenat…
Mireasmă și mireasmă adună în culoare,
Pe când deasupra noastră se plimbă bunul soare.
Cel violet, desigur, se-arătă și mulțimii,
Pretenție nu are să-l vadă heruvimii;
În fața lui… grenaul ia zi de zi amploare
Și de-i ignori doar ghimpii știi de cuvântul- doare.
Frumos e în grădină în mai când tranfafirii,
Culoare și mireasmă dau din belșugul firii